Schimbare

Mi e dor de vremurile in care ii cunosteam pe cei din jurul meu. Mi e dor de copilarie, de prieteni puri in care poti avea incredere pentru ca nu au cunoscut inca raul. Mi e dor de sinceritate si relaxare. Mi e dor de tot ce faceam sau visam. Mi e dor sa am iar sansa de a alege.

Cand am crescut si am ajuns aici?! Cand ne am schimbat si ne am inrait? In ce moment am devenit dusmani?

Feels like home

Urasc vremea asta !

O urasc atat de tare incat nu am chef de nimic atunci cand stau singura intre cei patru pereti ai camerei mele. 

Insa o iubesc pentru ce ne daruieste cand suntem toti intre patru pereti ai unei camere ai unui prieten.

O iubesc pentru ca ne adaposteste prietenia sub stropii ei de ploaie, ne apropie si ne intareste.

Bine ne am regasit, toamna, cu totii !

Da,despre tine e vorba

Te strig...pleci mai departe,nu ma auzi.

Ma pun in fata ta...continui sa vorbesti, nu te opresti.

Te apuc de mana...privesti in alta directie, nu ma simti.

Ma apropii...treci peste mine, nu ma vezi.

Ma blochez..ma pedepsesti.Cine esti?!

Candva ne citeam gandurile si ne intelegeam din priviri, azi se pare ca asta e singura cale de comunicare dintre noi. Ironic, nu?

Tema de reflexie

Am gasit intr o carte citita de curand urmatoarele afirmatii :

1. "Sa iubesti pe cineva care te iubeste este narcisism. Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, e dragoste."
2. "Toata problema dragostei pare a fi aceasta : pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranta, in timp ce, pentru a fi indragostit, ai nevoie de nesiguranta. Fericirea se bazeaza pe incredere, pe cand dragostea cere indoiala si neliniste. Pe scurt, casatoria a fost creata ca sa te faca fericit, nu ca sa ramai indragostit. Si a te indragosti nu este cea mai buna cale de a ti gasi fericirea."

Acum, eu stau si ma intreb, cat de egoisti suntem cand iubim? De cate ori confundam dragostea cu fericirea, sau, mai corect spus, facem diferenta dintre ele? Exista vreo diferenta? Cum ne dam seama cand iubim cu adevarat? Isi pune cineva aceste intrebari? Si daca da, au ele vreun rost sau ar trebui sa traim pur si simplu momentul fara sa gandim prea mult?

Regrete

Se spune ca in viata nu trebuie sa ai regrete. Asa ar fi ideal, nu? Eu cand ma uit in urma mea am multe regrete : regret lucruri pe care  nu le am facut si as fi fost mai multumita de mine daca le as fi facut, dar cel mai mult regret lucruri pe care le am facut si care mi au schimbat cursul vietii, care au lasat in urma cicatrici adanci pe care le simt uneori cand imi pipai sufletul, constiinta. Desi acum trebuie sa traiesc cu trauma acestor experiente nu mi pare rau intr un fel ca am avut parte de ele. Am avut multe de invatat, m am maturizat si am crescut in ochii mei desi in acelasi timp am scazut in ochii celor din jur. M au intarit, m au facut puternica iar acum sunt gata pentru noi provocari, noi bucurii si multe dezamagiri care vor urma, pentru ca asa e viata. Iar eu iubesc viata. Si ce te face mai mult sa simti ca ti curge viata prin vene decat un sentiment puternic fie el dragoste, vinovatie, ura, bucurie, teama, dezamagire sau orice alt sentiment care ti face inima cat un purice si ti lasa un gol adanc in stomac?

Dimineata

Oare imi auzi zambetul fosnind somnoros printre asternuturi cand ma saruti usor pe umar inainte sa pleci?

PUR si SIMPLU....PERFECT!

Ce poate fi mai frumos si mai placut decat o bere rece, pe fundal muzica buna iar in jurul tau priteni vechi, prieteni dragi? Ce altceva iti poti dori sa faci in astfel de momente decat sa ti savurezi berea tolanita pe un scaun, cu vantul in par iar in urechi sunetul amintirilor dintr o copilarie parca atat de indepartata si totusi atat de prezenta de fiecare data cand va intalniti? Ce ai mai putea sa ti mai doresti decat sa opresti timpul in loc? Sa speri ca mai ai bani de inca o bere si, daca esti norocos, de inca o seara ca asta? Spune mi tu daca te poti gandi la ceva pentru care ai renunta la toate astea ! ...

Partea a doua

Muta de fericire

Am observat ceva ciudat la mine. De cand am intrat si eu in sfarsit in vacanta am vrut sa scriu mai mult, sa fiu mai activa pe blog, insa ... parca nu mi gasesc cuvintele niciodata. Si mi am dat seama de ce : eu  nu pot sa descriu fericirea, nu pot sa scriu despre intamplarile placute, clipele cu prietenii si toate momentele de relaxare de care am avut parte in ultimele saptamani. O explicatie ar fi ca fericirea se simte, nu se povesteste, nu? Dar asta poate fi la fel de bine spus si despre tristete, durere, dezamagire & co. Cu toate astea, acestea sunt subiecte pe care le abordez mult mai usor in scris. Asta face din mine un fel de "drama queen", sau ce? Sau poate prefer sa ma bucur la maxim de momentele frumoase si nu mi mai ramane energie sa le si descriu, iar in momentele de tristete scrisul e ca un refugiu. As gasi multe posibile explicatii, dar nu as face decat sa pierd timpul incercand sa explic inexplicabilul, in loc sa ma bucur direct de el.
Enjoy !
Think pink !

Traducerea mea :

Daca ma indragostesc iubesc cu toata puterea universului si dau totul. Ma dau pe mine, trup si suflet. Iar eu nu mai raman cu nimic, nu mai am nimic. De fapt, nu mai exist eu in vechea forma cum existasem pana atunci. Nu mai sunt eu, nu mai sunt o persoana ca oricare alta, sunt altceva. Ceva ce e numai al tau. Si ca oricare alta posesiune a ta, poti face ce vrei cu mine. Insa daca nu stii ce sa faci, cum sa faci, si ajungi sa ma deteriorezi atunci ma voi trezi din starea mea de beatitudine si voi incepe sa realizez ca am ramas fara nimic. Voi incepe sa simt durerea provocata de stricaciunile aduse de tine si mi voi dori sa simt iar pacea si fericirea din vremurile cand imi placea sa fiu a ta. Si voi cauta acea senzatie in bratele cuiva care va sti sa aprecieze si sa foloseasca ce i se ofera. Macar un timp. Apoi o voi lua de la capat ...